|
|
Semnul meu e lacrima de foc...
Pot intoarce lumea spre trecut,
Insa ard al vietii nenoroc
Azi cand simt, ca-i iar, un inceput. |
|
|
|
|
Stiu cum sa impart ori sa adun,
Ori sa scad de n-am ce sa-nmultesc,
Rezultatui intr-un vers il pun
Ca sa stiu de ce, si cum, traiesc. |
|
|
|
|
Inmultesc, adun... tot socotesc
Cate lumi incap intr-un atom...
Si, prin viata, tot pe jos pornesc
Sa dau sens puterii de-a fi Om. |
|
|
Şi pun semn definitiv, de foc,
Şi în fapte ca şi în cuvânt,
Chiar şi când îmi joc al vieţii joc,
Vorba-mi spusă este legământ. |
|
|
|
|