Daniel-Dumitru Darie
3D

  27 ianuarie 2007 de Adriana Marilena Stroilescu
(http://www.bocancul-literar.ro)
   
  Aceasta nu este o cronica ci doar un fel de ceas care masoara bataile inimii, tic-tac, tic-tac... Ora 11.00, la libraria Mihai Eminescu din Bucuresti oamenii fosnesc printre carti sau poate doar cartile invesmantate in haine de sarbatoare fosnesc printre noi pentru ca miroase a pagina scrisa.    
  "Omule pastreza-te frumos", este motto-ul care-l calauzeste in viata de zi cu zi dar si in arta scrisului pe Daniel-Dumitru Darie autorul celor 3 volume de poezie *Pasaport sau Primele semne, **Inscriptie in Anti-Teze, ***Picatura de suflet sau Noi fara noi, poetul care ne supune astazi atentiei miezul cuvintelor sale lasandu-ne sa-l descoperim.    
  Cuvantul de deschidere apartine doamnei Geta Vodislav prin bunavointa careia aceasta tripla lansare de carte se petrece intr-un spatiu adecvat si ireprosabil din punct de vedere calitativ mai mult decat prielnic rostirii poetice.    
  Dupa Diana Luiza Costea care isi unduieste vocea precum o imblanzitoare de serpi intr-o incantatie citind unul din poemele autorului, trupa InDArt sau "copiii lui Dan Simion" cum le spun eu, vin si ne starnesc apetitul pentru poezie nu numai pentru ca intamplator se apropie ora pranzului ci mai ales pentru ca acesti tineri gurmanzi dupa tot ceea ce inseamna armonie si echilibru în estetica artei, au reușit să realizeze un moment inedit recitând cu talent versuri reprezentative din creația poetului, demonstrandu-ne intr-o sarabanda a daruirii cuvantului ca domeniul artistic indiferent de formele manifestarii sale nu reprezinta doar un scop in sine ci si un mijloc de a sta de vorba cu oamenii, iar viata daca n-ar fi infrumusetată de arta ar deveni doar un mecanism scartaitor.  
       
  Este randul editorului George Arhip sa preia microfonul care intr-o deplina stapanire a conciziei frazei, reda povestea publicarii acestor volume vorbind cu aplomb si intr-un tonus verbal revigorant despre Daniel-Dumitru Darie, ca un ghid avizat ajutandu-ne sa descoperim printre cuvintele rostite placerea si bucuria acestei colaborari.  
  Profesorul Vasile Rusu intr-un limbaj de o sensibilitate si un pitoresc cu totul aparte vorbeste despre necesitatea, frumusetea si trainicia poeziei, indemnandu-ne sa nu tradam poetii atunci cand unii incearca sa darame templul cartii cu tarnacopul cuvintelor. Domnia sa, considera ca cele trei volume ale autorului reprezinta nu numai un triptic spiritual ci si unul social fiind infratite ca tematica si face referire la faptul cs in poezie, drumul pe care Daniel si l-a ales este unul pietros si nu lipsit de obstacole dar caruia autorul i se dedica precum un adevarat slujbas in sprijinul artei desavarsite.  
  Viorel Nedelcu alias Goofy, recunoaste ca poetul se defineste singur neavând cum sa vorbim despre el si totusi încearca o creionare a acestuia intr-un amalgam ametitor al vorbelor ce se rotesc nebuneste prin aer si a simbolisticii cifrei "3" nu numai în literatura sau în religie ci si in destinul acestui autor.  
       
  Gasesc pentru o clipa momentul sa-mi ridic ochii dintre hartiile care imi dau atâta bataie de cap si recunosc printre participantii la eveniment pe Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pusca si prozatorul Ion Crisan.  
  Microfonul asteapta pandind cu rabdare asezarea in dreptul sau a celui in cauzs, la botezul literar al volumelor sale ss-i adune in mreaja undelor rostirea de poet si iats-l pe Daniel-Dumitru Darie care se defineste, citindu-ne doar dous poeme din multitudinea celor cuprinse între copertile cartilor fara sa ne spuna nimic altceva despre el, lasandu-ne gustul unei subtile provocari in posibilitatea de a descoperi singuri calitatea omului ce iti cauta devenirea prin versurile asternute pe albul foii de hartie. Imi permit totusi sa citez cateva randuri din autobiografia Inscriptiei în Anti-Teze care m-au impresionat prin naturalesea unui poet ce vine catre cititor cu bratele larg deschise, fara podoabe inutile si indelung cautate, intr-o suplete si muzicalitate a compozitiei lirice de o simplicitate lipsita de prefacatorii si totusi incarcata de sensuri:  
  "Acesta sunt eu. Pot fi inteles sau condamnat, pot fi laudat sau criticat. Pot fi chiar pus la pamant. Dar niciodata nu voi putea fi convins sa tac, sa nu spun ceea ce am eu sau inteleg ca au altii pe suflet. Si chiar de nu sunt un tribun, dau drumul acestor trairi in ceea ce pun pe hartie. Si, poate si prin ceea ce scriu eu, va fi mai bine."  
      Tic-tac, tic-tac... Cineva cronometreaza in continuare bataile inimii, e drept ca seamana foarte bine a incheiere ceea ce ati citit in ultimele randuri dar lucrurile nu se opresc aici, surpriza fiind aceea ca intr-o desavarsita lipsa de egoism, Daniel-Dumitru Darie aduce alaturi de el pe cateva dintre debutantele în mestesugul scriitoricesc si nu numai in paginile suplimentului Debut Poetic ci chiar in carne si oase (iertata sa fiu pentru aceasta metafora poate neinspirata dar uneori chiar sunt depasita de evenimente).      
  Ele se numesc Diana, Celia, Sanda, Silvia, Luiza, Emilia si nu mai stiu cine face remarca "ia te uita, numai femei" iar mie imi trece prin gand ca nu doar intamplator muza este de gen feminin.
Iau ziua si o transform intr-o paine rotunda taind in felii ciudatul soare din luna ianuarie apoi constientizez ca este suficient loc pe pamant pentru toti cei care au curajul sa spuna ca poezia este viata inainte de a fi arta, ca arta nu poate exista desprinsa de viata si cu atat mai putin impotriva ei, pentru ca asa cum spunea Nicolae Iorga, prigonind nu distrugi ideea, ci doar zdrobind colivia eliberezi vulturul. De aceea, ceea ce facem depinde de ceea ce suntem dar trebuie adaugat ca suntem intr-o oarecare masură ceea ce facem. 
 
  E trecut de orele 13.00, impreuna cu Dan Simion ne desprindem oarecum cu regret din densitatea acestei atmosfere incacata inca de emotii si felicitari, ne luam o parte dintre copii si pornim agale spre Piata Romana. Trecem pe langa fantana de la Arhitectură, Bogdan tace si isi aseaza visele intr-un punct fix, undeva dincolo de nori, fetele se opresc sa faca poze cu porumbeii iar pe mine ma apuca un fel de nostalgie si dor dupa un barbat care m-a lăsat grea... Deocamdată nu se vede nimic, doar servieta se rotunjeste ca o burta plina de carti, mi-ar fi fost mai usor sa fie si Camy aici, poate i-as fi povestit cum s-a intamplat, in fond si la urma urmei ce dacă cel in cauza este chiar iubitul ei, Sache e un tip simpatic si viril, asta e, m-a lasat insarcinata sa scriu Cronica iar eu ca o biata femeie ce sunt, am acceptat spunand da, pentru ca ii admir potenta literara.  
       
  S-a facut 14.30 dar cui ii mai pasa, am ajuns la Blue Jack, fiecare isi face de lucru simtindu-se ca acasa si ocupand strategic cate un punct cardinal din cele patru colturi ale incaperii. Inoni scrie, i s-a curbat spatele ca un arc si e atat de adancit printre file incat nici nu-i mai vad chipul, doar carliontii parca ii fac in ciuda desconspirandu-l nastrusnic asa cum lumineaza o parte din penumbra laterala a ferestrei albastre. Dan isi rasfoieste textele apoi incepe sa cante in surdina alaturi de fete: punct si virgula, cea imbracata aproape intotdeauna in rosu si puiul de zebra cu dungi negre-galbui. Eu incerc sa ma descurc punandu-mi in ordine toate cele cate s-au petrecut azi. Coexistam pasnic, intr-un spatiu restrans, fara sa ne incomodam unul pe celalalt, fiecare cu ale lui, formand totusi un tot unitar si ma simt bine asa, ca o closca ce si-a strans in jur puii.  
  Catre orele 15.00, uite ca apar Lupisor si Gavroche care se ocupă sarguincios ca intotdeauna de toate elementele asa zis auxiliare Cenaclului, acele lucruri doar in aparentă lipsite de importanta pentru ca ele fac bucuria noastra din fiecare sambata: bocancelul, stergarul cu motive romanesti, painea si sarea, bancile lucioase din lemn, tricolorul si frunza de stejar.  
  "Ne nastem, inaltam priviri la astre.
Calatorim pe-o frunza la-ntamplare,
pana cadem in fundul lumii noastre,
sub forma unui semn de intrebare" 
 
  Asa se deschide Cenaclul Bocancului Literar din seara de 27 ianuarie 2007, cu vocea inconfundabila a lui Lupisor, voce de o acuratete impecabila aducand printre noi pe cel care a fost Horia Gane si cuvintele sale din cartea "Rochie de mireasa cu fluturi aramii", apoi Gavroche ne impartaseste cateva dintre impresiile de la lansarea volumului ce face parte dintr-o serie de 12 scrieri publicate postum, vorbind cu delicatete despre incarcatura emotionala pe care a descoperit-o in paginile acestui autor ce spera ca pe viitor sa-si gaseasca locul binemeritat in atat de controversata Istorie a Literaturii Romane Moderne. Nu uita, Adina, eu una astept cu nerabdare articolul pe care ni l-ai promis pe larg nu numai despre romancierul, scriitorul de teatru si poetul Horia Gane ci si despre povara fermecatoare a umanismului de care acesta a dat dovada.  
  Ne strangem unul langa celalalt pentru a incapea in sufletul poeziei cat mai multi, alaturi de noi: Daniel-Dumitru Darie, Viorel Nedelcu si aproape toti noii prieteni de la lansare, Emil Fanache, Petre Fluerasu, Cristian Balint, familia Gongu, profesorul Florin Iordache, Magda Calinescu si Daniela Micu, "pacienta" serii bolnava de Transparenta/Profetie/Umilints/Inteles/Melancolii, acestea fiind csteva din cele 10 poeme supuse expunerii pe masa de torturs a scrisului...  
  In rest... O seară de exceptie, o atmosfera exuberanta din toate punctele de vedere in care sarea si piperul au fost Dan Simion si Goofy, cantec si voie buna, pateuri, fursecuri, bere, sucuri si vin la discretie, chiar si dans, dar mai presus de toate darul de carte (Daniel-Dumitru Darie, sarbatoritul acestei zile si volumele sale, Revista Intercultural a celor de la Sibiu si suplimentul sau “Debut Poetic”, Viorel Nedelcu “Taina Celor Trei G.G.G. si Revolutia din ‘89”, Fluerasu Petre “Insomnii”), autografele de la autori pe care am avut placerea sa-i avem printre noi, si apoi, semnaturile noastre pe tricolorul ce va pleca cu Goofy in America sa indulceasca un pic dorul comunitatii romane unde acesta traieste, promisiuni, planuri de viitor.  
     
© 2010-2012, 3D